Asa cum un fotograf profesionist (de razboi) umbla cu o papusa ponosita pe care o arunca intr-o zona distrusa la treimea cadrului, asa umblu si eu prin oras cu o chitara stricata. Neah… dar ati prins ironia, nu ?

Rusoaica nipona ce ne face viata mai libera.

Mai sunt din cand in cand apusuri deosebite. Taietura din centru e Cheile Turzii.

Manastirea Rimet.

Satul Cheia, Rimet. Spre diferenta de sat, podul acesta era in viata, avea crengi cu frunze.

Cetatea Coltesti din Muntii Trascau, ridicata in 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Coltesti, pentru a se ascunde de tatari.
Trecuta pe lista uitarii de statul roman.

Satul Cheia, dincolo de Cheile Rametului. Inca o casa abandonata. De data aceasta parca in graba, in fosta debara inca se aflau haine.

Casa traditionala romaneasca din acea zona, cu acoperisul imens, din paie. Lasata insa in paragina.

Casa abandonata din satul Cheia, dincolo de Cheile Rimetului, judetul Alba.

Asa se vedea iesirea din pestera, de undeva de sus, din Sala Minunilor. Cateva cuvinte despre Sala Minunilor luate de aici:
“… este una din cele mai spatioase din carstul romanesc. Din tavanul salii atarna stalactite in forma de tentacule rasucite si contorsionate, numite “anemolite”, care sugereaza vanturi si furtuni subpamantene. Este una din putinele pesteri din tara cu zone de acumulare de aer cald (20 grade Celsius).

Ce nu se specifica e faptul ca pana a ajunge ia sala trebuie sa mergi printr-o apa ce trece de brau. Apa unui parau de munte nu ajunge la 20 de grade.
Anemolitele aici.