In poiana de langa Zespezel.

Unul dintre pestii care imi relaxeaza colegii programatori.

Vara aceasta… cand iarba era verde iar bicicleta mea mergea.

Am ramas surprins sa vad (doar cand editam imaginea) ca domnul din imagine avea ceas de buzunar.

Acestea sunt uneltele unui tamplar de pe vremuri. Stiu asta pentru ca bunicul meu avea o asemena profesie. Un atelier plin de asemenea unelte cu ajutorul carora facea minuni cu lemnul. Usi, ferestre, lazi… nimic nu-i era imposibil. Era un atelier incalzit cu lemne si coceni (stiuleti de porumb fara boabe) in care eu, copil fiind, bateam cuie incercand sa construiesc avioane si alte jucarii. Au ramas din acel atelier doar umbre de mirosuri si crampeie de imagini.