Exodul 21:35 – Fără comentarii aici.
Dacă boul unui om împunge boul unui alt om, şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort.

Exodul 31:14 – Să fii omorât dacă lucrezi Sâmbăta. Sau Duminica, încă nu e clar.
Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său.
Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.

Exodul 32:19 – Moise era un tip foarte nervos. Într-atât încât a trântit şi spart tăbliţele pe care Dumnezeu s-a chinuit să le scrie poruncile.
Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână, şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui.

Exodul 32:25-28 – Cum Moise a pus copiii lui Levi să-şi omoare fraţii, prietenii şi rudele. 3000 de oameni dintr-un foc. Probabil un nou record.
Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; –
s-a aşezat la uşa taberei, şi a zis: “Cine este pentru Domnul, să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el.
El le-a zis: “Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.”
Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.
Moise a zis: “Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!”

Leviticul 3:8-10 – Distracţie cu sânge de miel şi Dumnezeu e pretenţios cu mâncarea Lui
Să-şi pună mâna pe capul dobitocului, şi să-l junghie înaintea cortului întâlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar de jur împrejur.
Din această jertfă de mulţumire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, şi anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface de la osul spinării, grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie,
cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi.

Leviticul 12:2-5 – După ce naşte, o femeie e necurată. Dacă are ghinionul să nască fată, e necurată pe o perioadă dublă.
“Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Când o femeie va rămâne însărcinată, şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată şapte zile; să fie necurată ca în vremea sorocului ei.
În ziua a opta, copilul să fie tăiat împrejur.
Femeia să mai rămână încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; să nu se atingă de nici un lucru sfânt, şi să nu se ducă la sfântul locaş, până nu se vor împlini zilele curăţirii ei.
Dacă naşte o fată, să fie necurată două săptămâni, ca pe vremea când i-a venit sorocul; şi să rămână şaizeci şi şase de zile ca să se curăţească de sângele ei.

Numeri 5:14-28 – Dacă pe bărbat îl apucă gelozia, femeia să fie otrăvită în templu de preot. Dacă e nevinovată nu va păţi nimic.
şi dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care s-a pângărit, sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care nu s-a pângărit; –
omul acela să-şi aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mâncare pentru ea, să aducă a zecea parte dintr-o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea, şi să nu pună tămâie pe ea, căci acesta este un dar de mâncare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descoperă o fărădelege.
Preotul s-o apropie, şi s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului.
Preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ; să ia ţărână de pe podeaua cortului şi s-o pună în apă.
Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii, şi să-i pună în mâini darul de mâncare adus pentru descoperire, darul de mâncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mână apele amare aducătoare de blestem.
Preotul să pună pe femeie să jure, şi să-i zică: ,Dacă nici un om nu s-a culcat cu tine, şi dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut de la el ca să te pângăreşti cu altul, să nu-ţi facă nici un rău aceste ape amare aducătoare de blestem!
Dar dacă, fiind sub puterea bărbatului tău, te-ai abătut de la el şi te-ai pângărit, şi dacă un alt om decât bărbatul tău s-a culcat cu tine, –
şi preotul să pună pe femeie să jure cu un jurământ de blestem, şi să-i zică: ,Domnul să te facă să ajungi de blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele,
şi apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!’ Şi femeia să zică: ,Amin! Amin!’
Preotul să scrie blestemele acestea într-o carte, apoi să le şteargă cu apele cele amare.
Şi să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem; şi apele aducătoare de blestem vor intra în ea şi-i vor pricinui amărăciunea.
Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să legene darul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, şi să-l aducă pe altar.
Apoi preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să-l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apele.
După ce îi va da să bea apele, dacă ea s-a pângărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei, apele aducătoare de blestem vor intra în ea, şi-i vor pricinui amărăciunea; pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei.
Dar dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, va rămâne neatinsă, şi va avea copii.

Numeri 7:10-19… – Astea chiar că nu se citesc în biserică. Sunt mult prea plictisitoare chiar şi pentru preoţi.
Căpeteniile şi-au adus darurile pentru târnosirea altarului, în ziua când l-au uns; căpeteniile şi-au adus darurile înaintea altarului.
Domnul a zis lui Moise: “Căpeteniile să vină unul câte unul, şi anume fiecare în câte o zi deosebită, ca să-şi aducă darul pentru târnosirea altarului.”
Cel ce şi-a adus darul în ziua întâi, a fost Nahşon, fiul lui Aminadab, din seminţia lui Iuda.
El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfântului locaş, amândouă pline cu floare de făină, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie,
un viţel, un berbec, un miel de un an, pentru arderea de tot;
un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
şi, pentru jertfa de mulţumire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.
A doua zi, şi-a adus darul Netaneel, fiul lui Ţuar, căpetenia lui Isahar.
El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli… (etc, etc. – erau 12 căpetenii)

Numeri 14:12-20 – Şi Moise l-a dus pe Dumnezeu cu zăhărelul, El fiind hotărât până atunci să-i nimicească pe evrei.
De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.”
Moise a zis Domnului: “Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor, şi noaptea într-un stâlp de foc.
Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:
,Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da: de aceea l-a omorât în pustie!’
Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis:
,Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.
Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.”
Şi Domnul a spus: “Iert cum ai cerut.

Numeri 15:32-36 Cum a fost lapidat un om pentru că aduna lemne într-o Sâmbătă. Sau Duminică, încă nu e precis.
Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului.
Cei ce-l găsiseră strângând lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.
L-au aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă.
Domnul a zis lui Moise: “Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.”
Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.

Numeri 16:46-50 Dumnezeu omoară 14700 de oameni din pricina unuia care s-a răsculat împotriva lui Moise. Un nou record. Satanail încă nici măcar n-a apărut în carte.
şi Moise a zis lui Aaron: “Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare, şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului, şi a început urgia.”
Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării; şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat şi a făcut ispăşire pentru norod.
S-a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat.
Patrusprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.
Aaron s-a întors la Moise, la uşa cortului întâlnirii. Urgia încetase.